ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țintișoáră s. f., g.-d. art. țintișoárei; pl. țintișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink