ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ținut (II), de ținut. – Ținut + suf. -al.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚINUTÁL adj. v. județean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ținutál adj. m., pl. ținutáli; f. sg. ținutálă, pl. ținutále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚINUTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de un ținut; propriu unui ținut. /ținut + suf. ~al
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink