ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÍPLĂ s. v. celofan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țíplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. țíplei; pl. țíple
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÍPLĂ ~e f. înv. Membrană subțire și transparentă, obținută din bășica sau intestinele unor animale, care avea diferite întrebuințări (înlocuia geamul la ferestre, servea la închiderea ermetică a borcanelor etc.). ◊ A se ține într-o ~ a se ține foarte slab. /<ngr. tsípa, bulg. cipa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink