Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȚIUITÓR, -OÁRE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIUITÓR adj. piuitor, șuierător, vâjâitor. (Zgomot ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țiuitór adj. m. (sil. ți-u-i-), pl. țiuitóri; f. sg. și pl. țiuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care țiuie; care produce țiuituri. [Sil. ți-u-] /a țiui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)