ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIUITÚRĂ s. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țiuitúră s. f. (sil. ți-u-i-), g.-d. art. țiuitúrii; pl. țiuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink