Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: țivli (verb) , țivlit   
țivlít, -ă, țivlíți, -te, adj. (reg.; despre sunete) ascuțit, subțire, șuierător.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIVLÍ vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țivlí, țivlésc, vb. IV (pop.) 1. a bodogăni, a protesta. 2. (reg.) a momi păsări cu fluierături.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țivlí vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 sg. și pl. țivleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)