ȚOÁPĂ, țoape, s. f. (Fam.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚOÁPĂ s., adj. 1. s., adj. v. mitocan. 2. s. v. mitocancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țoápă1, țoápe, s.f. (reg.) lovitură de bâtă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țoápă2, țoápe, s.f. (reg. și fam.) 1. persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan; mitocan. 2. fată care joacă și sare mult.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țoápă s. f., g.-d. art. țoápei; pl. țoápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚOÁPĂ ~e f. fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. /țop + suf. ~ă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink