ȚUICULÍȚĂ, țuiculițe, s. f. Diminutiv al lui țuică; țuiculeană. – Țuică + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚUICULÍȚĂ s. țuicușoară, (pop.) țuiculeană. (Bea o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țuiculíță s. f., g.-d. art. țuiculíței; pl. țuiculíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink