ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÚICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țúică s. f., g.-d. art. țúicii; (sorturi, porții) pl. țuici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÚICĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. țuicii] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink