ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țurțurát adj. m., pl. țurțuráți; f. sg. țurțurátă, pl. țurțuráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚURȚURÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care are țurțuri; cu țurțuri. /țurțur + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink