ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țârlâitúră s. f. (sil. -lâ-i), g.-d. art. țârlâitúrii; pl. țârlâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink