ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țăcănitúră s. f., g.-d. art. țăcănitúrii; pl. țăcănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink