Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȚĂRMURÍT, -Ă, țărmuriți, -te, adj. (Rar.) Limitat; restrâns. – V. țărmuri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Inv.; despre țări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȚĂRMURÍ mă ~ésc intranz. pop. A avea hotar comun (unul cu altul); a se învecina. /Din țărm
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȚĂRMURÍ ~ésc tranz. A delimita printr-un hotar; a hotărnici; a demarca. /Din țărm
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚĂRMURÍ vb. v. mărgini.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚĂRMURÍ vb. v. aborda, acosta, învecina, mărgini.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmurésc, imperf. 3 sg. țărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. țărmureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink