ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBĂLĂTÚRĂ s. v. înjurătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbălătúră s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink