ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
îmbietúră s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink