Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPELIȚÁT, -Ă, împelițați, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. D**c împelițat, se spune despre un copil neastâmpărat, poznaș, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) D**cul. [Var.: împielițát, -ă adj.] – V. împelița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPELIȚÁT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPELIȚÁ, împelițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împielițá vb. I] – În + peliță (= pieliță).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎMPELIȚÁ mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfățișare (peliță) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPELIȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎMPELIȚA. ◊ D**c ~ se spune unui copil neastâmpărat sau obraznic. 2) Care are purtări rele. /v. a se împelița
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPELIȚÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPELIȚÁTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, ne-curatul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împelițá vb., ind. prez. 1 sg. împelițéz, 3 sg. și pl. împelițeáză; part. împelițát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink