ÎNĂLTÚȚ, -Ă, înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt; înălticel, înăltișor. [Var.: (pop.) năltúț, -ă adj.] – Înalt + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNĂLTÚȚ adj. înălticel, înăltișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înăltúț adj. m., pl. înăltúți; f. sg. înăltúță, pl. înăltúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink