ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘELĂCIÚNE s. 1. v. înșelare. 2. v. a*****r. 3. v. escrocherie. 4. v. înșelătorie. 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșelăciúne s. f., g.-d. art. înșelăciúnii; pl. înșelăciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink