ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, s. f. (Înv.) Început, origine. – Începe + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCEPĂTÚRĂ s. v. început, obârșie, origine, proveniență, sursă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
începătúră s. f., g.-d. art. începătúrii; pl. începătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink