ÎNCHISOÁRE, închisori, s. f. 1. Clădire, loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv; temniță, pușcărie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele). 2. Faptul de a sta închis; ședere în temniță. – Închis2 + suf. -oare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCHISOÁRE s. (JUR.) 1. arest, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hârdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pârnaie, țuhaus, zdup. (Cât a stat la ~?) 2. ocnă, pușcărie, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
închisoáre s. f., g.-d. art. închisórii; pl. închisóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCHISOÁRE ~óri f. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; penitenciar. A fi la ~. 2) Clădire în care se află această instituție. 3) fig. Loc unde este închis cineva sau ceva. 4) Stare a celui închis. Condamnat la 5 ani ~. [G.-D. închisorii] /închis + suf. ~oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink