ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCONDEIETÚRĂ ~i f. Ornament obținut prin încondeiere. /a încondeia + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink