ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCORDĂTÚRĂ s. v. încordare, înstrunare, întindere, strunire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încordătúră s. f., g.-d. art. încordătúrii; pl. încordătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink