ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCURCĂTÚRĂ s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicație. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. pățanie. 9. v. impas. 10. v. jenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCURCĂTÚRĂ ~i f. 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink