ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăznește; îndrăzneț. – Îndrăzni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
îndrăznitór adj. m., pl. îndrăznitóri; f. sg. și pl. îndrăznitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDRĂZNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care îndrăznește; îndrăzneț. /a îndrăzni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink