ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDREPTĂTÓR adj., s. v. călăuzitor, îndrumă-tor, povățuitor, sfătuitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndreptătór adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink