ÎNDURĂTÓR, -OÁRE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv. 2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. – Îndura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDURĂTÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. răbdător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndurătór adj. m., pl. îndurătóri; f. sg. și pl. îndurătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care îndură; care rabdă cu tărie; răbdător. 2) Care se îndură; caracterizat prin milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altuia; milos; milostiv; cruțător. /a îndura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink