ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNECĂCIÚNE s. v. dispnee.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNECĂCIÚNE s. v. asfixie, asfixiere, astmă, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înecăciúne s. f., g.-d. art. înecăciúnii; pl. înecăciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNECĂCIÚNE ~i f. Rar 1) v. ÎNEC. 2) Pierdere a respirației; sufocare. /a îneca + suf. ~ăciune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink