Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFIORÁRE, înfiorări, s. f. Faptul de a (se) înfiora; frică, spaimă; neliniște, tulburare, emoție. [Pr.: -fi-o-] – V. înfiora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFIORÁRE s. 1. v. groază. 2. v. fior. 3. v. freamăt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfioráre s. f. (sil. -fi-o-), g.-d. art. înfiorării; pl. înfiorări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFIORÁ, înfiór, vb. I. Tranz. și refl. 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [Pr.: -fi-o-. – Prez. ind. și: înfioréz] – În + fior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFIORÁ înfiór tranz. A face să se înfioare; a umple de fiori; a înspăimânta. [Sil. -fi-o-] /în + fior
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFIORÁ mă înfiór intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înspăimânta. 2) (despre corp sau părți ale lui) A se contracta involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încrâncena; a se încreți. 3) fig. (despre frunze, iarbă, apă) A tremura ușor. /în + fior
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFIORÁ vb. 1. îngrozi. 2. tremura. 3. v. tresălta. 4. a fremăta, a palpita, a tremura. (Nările îi zvâcneau și i se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfiorá vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. înfioréz/înfiór, 3 sg. și pl. înfioáră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink