Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – V. înfiripa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFIRIPÁRE s. 1. v. înjghebare. 2. v. întremare. 3. fortificare, îndreptare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuter-nicire. (Se constată o oarecare ~ a bolnavului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFIRIPÁRE s. v. apariție, ivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfiripáre s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp. – Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFIRIPÁ ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. sl. erep
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFIRIPÁ mă ~éz intranz. 1) A ieși din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a înmuguri; a încolți; a se deștepta. [Și mă înfirip] /cf. sl. erep
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ și el după o viroză.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfiripá (-péz, înfiripát), vb. – 1. A forma, a compune. – 2. A ameliora, a restabili. – 3. (Refl.) A se realiza, a se transforma în realitate. – Var. (Mold., Bucov.) înciripa. Origine necunoscută. După Giuglea, Dacor., II, 825 și LL, II, 42, de la un lat. *imperfilāre, care nu pare posibil. Pușcariu, Dacor., IV, 710-2 și DAR pleacă de la var., considerînd că forma de bază este un hiperurbanism, și o derivă din sl. (rus., rut., bg.) čerep „ghiveci, oală”; semantismul ar pleca, deci, de la sensul din sl., pentru a trece la acela de „a repara un recipient spart”, și de aici „a repara”. Această der. nu pare probabilă, deoarece este ciudat ca vasele sparte să se poată repara și încă și mai ciudat să se repare atît de bine încît să se poată ajunge la ideea de „a îmbunătăți”. Pare evident, așa cum semnalează Tiktin și Scriban, că acest cuvînt provine de la fire „caracter, fel de a fi”, cf. a-și veni în fire = a se înfiripa „a se reface”; însă nu este clar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. și pl. înfiripeáză/înfirípă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink