Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFRĂȚÍT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoa-relor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înfrățit ≠ desfrățit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFRĂȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFRĂȚÍ mă ~ésc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFRĂȚÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfrățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink