Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNFULECÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a înfuleca. – V. înfuleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înfulecáre s. f., g.-d. art. înfulecării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFULECÁ, înfúlec, vb. I. Tranz. (Fam.) A mânca lacom și repede, a înghiți pe nerăsuflate. [Var.: înfulicá vb. I] – Lat. infollicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFULECÁ înfúlec tranz. pop. A mânca repede și cu lăcomie (înghițind fără a mesteca). /<lat. infollicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFULECÁ vb. (reg.) a hutupi, (prin Transilv.) a huzdupa, a sovâlca, (fam.) a îmbuca. (~ cu multă poftă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfulecá vb., ind. prez. 1 sg. înfúlec, 3 sg. și pl. înfúlecă; ger. înfulecând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink