ÎNSURĂTOÁRE, însurători, s. f. Căsătorie a unui bărbat; însurat1, însurăciune, însurare. – Însura + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNSURĂTOÁRE s. căsătorie, însurat, (rar) însurare, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
însurătoáre s. f., g.-d. art. însurătórii; pl. însurătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNSURĂTOÁRE ~óri f. Căsătorie a unui bărbat. /a însura + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink