Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înzestra (verb tranzitiv) , înzestrat (adjectiv)   
ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înzestrát adj. m., pl. înzestráți; f. sg. înzestrátă, pl. înzestráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNZESTRÁ ~éz tranz. 1) A pune în posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la măritiș. Natura l-a ~at cu talent. 2) (întreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a dota. ~ o cameră. /în + zestre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înzestrá vb., ind. prez. 1 sg. înzestréz, 3 sg. și pl. înzestreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. înzestréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)