ȘEFÍE, șefii, s. f. Demnitate, rang, funcție de șef (1); conducere, direcție; timpul cât cineva deține această funcție. – Șef + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘEFÍE s. 1. v. conducere. 2. (MIL.) comandă, condu-cere, (înv.) povață, povățuire. (Unitatea militară se află sub ~ lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șefíe s. f., art. șefía, g.-d. art. șefíei; pl. șefíi, art. șefíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘEFÍE ~i f. 1) Funcție de șef. 2) Durată a acestei funcții. 3) Dirijare a unei activități; conducere. /șef + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink