ȘERPÁR (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘERPÁR s. v. țipar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘERPÁR s. v. chimir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șerpár (zool.) s. m., pl. șerpári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șerpár (chimir) s. n., pl. șerpáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERPÁR1 ~e n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /șarpe + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘERPÁR2 ~i m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hrănește, mai ales, cu șerpi. /șarpe + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink