Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘICÁNĂ s.f. 1. Sâcâială fără motiv. ♦ (Jur.) Obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. Obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-l dirija într-un anumit mod. [< fr. chicane].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘICÁNĂ s. 1. (rar) străgăneală, străgănire. (Lasă-te de ~e!) 2. dificultate, greutate, neajuns. (Îi face tot felul de ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șicánă (-ne), s. f. – Agasare, tertip. Fr. chicane. – Der. șicana, vb. (a agasa).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘICANÁ ~éz 1. tranz. (persoane) A produce șicane; a sâcâi fără motive serioase. 2. intranz. A umbla cu șicane. /<fr. chicaner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘICÁNĂ ~e f. 1) Deranj iritant, provocat de cereri și pretenții nejustificate; sâcâială fără motiv. A face tot felul de ~e. 2) Motiv lipsit de temei; subtilitate falsă. 3) Obstacol pus în calea unui fluid pentru a-i micșora viteza, a-i modifica direcția sau pentru a-i uniformiza debitul. ~ perforată. 4) Bârnă care apără intrarea într-o fortăreață. /<fr. chicane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘICANÁ vb. a sâcâi, (rar) a străgăni, (înv.) a m*****a. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șicaná vb., ind. prez. 1 sg. șicanéz, 3 sg. și pl. șicaneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink