ȘOPRÚȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șoprúț s. n. (sil. -pruț), pl. șoprúțuri/șoprúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink