ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPERȚÁR s. (fam. și peior.) ciubucar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șperțár s. m., pl. șperțári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPERȚÁR ~i m. pop. Persoană care ia sau care dă șperț; ciubucar. /șperț + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink