ȘPERÁCLU, șperacle, s. n. Instrument de metal (de forma unui cui cu vârful puțin întors) care servește la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt. – Din germ. Sperrhaken.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPERÁCLU s.n. Un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPERÁCLU s. n. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. (după germ. Sperrhaken)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPERÁCLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șperáclu s. n. (sil. -clu), art. șperáclul; pl. șperácle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPERÁCLU ~e n. Instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii. /<germ. Sperrhaken
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink