Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ștampila (verb tranzitiv) , ștampilat (adjectiv)   
ȘTAMPILÁT, Ă, ștampilați, -te, adj. Care poartă o ștampilă (2). – V. ștampila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTAMPILÁT adj. pecetluit, (livr.) obliterat, (înv. și reg.) ștempluit. (Document, act ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘTAMPILÁ ~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române