ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘUȘOTEÁLĂ s. v. șoaptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink