ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau a*****r. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘUGUBÍNĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șugubínă s. f., g.-d. art. șugubínei; pl. șugubíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink