ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘUMÁR s. v. pădurar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șumár, șumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șumár s. m., pl. șumári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink