Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâța = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÂȚĂ s. I. 1. v. sân. 2. v. uger. II. țâța-vacii v. razachie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂȚĂ s. v. gurgui, țâțână.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țâță s. f., g.-d. art. țâței; pl. țâțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÂȚĂ ~e f. 1) pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ◊ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ~a-vacii plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. ~a-caprei a) varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina e****ă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. ~a-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina e****ă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b) plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina e****ă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. ~a-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÂȚA-CÁPREI s. v. barba-caprei, surguci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂȚA-MIÉLULUI s. v. urechelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂȚA-ÓII s. v. arnică, ciuboțica-cucului, degetar, degetariță, degețel, podbal-de-munte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂȚA-VÁCII s. v. ciuboțica-cucului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țâța-cáprei (bot.) s. f. (sil. -prei)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâța-fíului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâța-miélului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâța-óii (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâța-vácii (bot. ) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române