ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink