ȚÂNGĂU, țângăi, s. m. (Pop. peior.) Flăcăiaș, băietan. [Var.: țingău s. m.] – Țânc + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÂNGĂU s. v. băietan, băiețandru, copilan-dru, flăcăiandru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țângắu, țângắi, s.m. (pop.; peior.) 1. băietan, flăcăiaș, țingău, băiețandru. 2. (fig.) tânăr fără experiență.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ȚÂNGẮU ~i m. Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețan; puștan. /țânc + suf. ~ău
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink