ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țârlâitór adj. m. (sil. -lâ-i-), pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink