ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; tărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚĂRĂNCÚȚĂ s. v. țărancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚĂRĂNCÚȚĂ s. v. babușcă, ocheană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚĂRĂNCÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la țărancă) Fată de țăran. /țărancă + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink