ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȚÁGLĂ s. (TEHN.) biletă. (~ pentru bare, sârme.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÁGLĂ s. v. năsălie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. țáglei; pl. țágle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÁGLĂ ~e f. Semifabricat de oțel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. Zageal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink