Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluriVar.: țimbál s. n., țimbálă s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)